- din vremuri străvechi
- v. \din vremuri străvechi timpuri \din vremuri străvechi .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
străvechi — STRĂVÉCHI, E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeţ) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparţine antichităţii sau preistoriei. – Stră + vechi … Dicționar Român
imemorial — IMEMORIÁL, Ă, imemoriali, e, adj. Care este dintr o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [pr.: ri al] – Din fr. immémorial. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMEMORIÁL adj. v. străvechi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn … Dicționar Român
străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun … Dicționar Român
bătrân — BĂTRẤN, Ă, bătrâni, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1 Care trăieşte de mulţi ani, care este înaintat în vârstă. ♢ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritişului. ♦ (Despre faţa sau înfăţişarea cuiva) Care şi a pierdut frăgezimea, care… … Dicționar Român
arhaic — ARHÁIC, Ă, arhaici, ce, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Foarte vechi, ieşit de mult din uz. 2. s.n. Cea mai veche eră geologică … Dicționar Român